Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idéation)
1. proces psihic de formare şi de înlănţuire a ideilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anidéation)
1. dispariţie totală a procesului gândirii, a fluxului ideativ.
2. absența sau suspendarea temporară a oricărui proces de gândire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)
1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idéal, lat. idealis)
1. adj. referitor la o idee sau la ideație; care nu există sau nu poate exista decât în gândire.
2. perfect, desăvârșit; model.
3. s. n. model considerat perfect; perfecțiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc.
4. scop suprem al existenței, al activității cuiva sau a ceva.
5. (mat.) mulțime de elemente ale unui inel pentru care atât diferența dintre două elemente, cât și produsul dintre un element al inelului și un element al ei sunt tot elemente ale mulțimii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (idea)
1. acțiunea de a idea și rezultatul ei; ideație.
2. imaginare de planuri, scheme etc.