Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. apo-, cf. gr. apo „de la”)
1. I. „depărtare”.
2. marchează ideea de a îndepărta, de a respinge, de a se opune.
3. II. „derivat, obţinut (din)”.
4. (chimie) indică faptul că un compus este derivat dintr-un altul prin eliminarea unui atom (ex. apomorfină).
Parte de vorbire: s.
Origine: (baudelairian + - ism)
1. imitaţie a poeziei lui Baudelaire, care exprimă drama omului modern apăsat de spleen, obsedat de ideea morţii, încercat de sentimente satanice şi însetat de absolut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collectif, lat. collectivus)
1. adj. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate.
2. substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumeşte o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix ~ - sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral ~ = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp şi spaţiu.
3. care aparţine tuturor; comun, obştesc, social.
4. s. n. grup de oameni care lucrează în acelaşi loc de producţie, cu interese şi concepţii comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comitatif)
1. (lingv.) care exprimă ideea de asociere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conatif)
1. (filosofie) legat de conație, impuls care determină un act, un efort; referitor la activitate, la procesele de voinţă; volitiv.
2. (despre forme verbale) care exprimă ideea de efort.