Dictionar

acolit, -ă

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.m.  
Etimologie: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)

1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.
2. persoană care ajută pe cineva într-o acțiune (reprobabilă); complice.
3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.
4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.
 

afemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphémie)

1. imposibilitatea de a exprima ideile, sentimentele prin cuvinte.
 

anacronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anachronique)

1. care conține un anacronism; fals sau eronat în raport cu cronologia.
2. care reflectă o epocă trecută, care este nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.
3. (antonim) modern.
 

anarhosindicalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. anarho-sindikalist)

1. I. legat de anarhosindicalism.
2. II. susținător al anarhosindicalismului, curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului.
 

antifascism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antifascisme)

1. mișcare socială și politică care combate și demască ideile și practicile fascismului.
 

antreprenorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (antreprenor + -ial)

1. care aparține antreprenorului sau antreprizei.
2. spirit ~ = capacitatea unui individ de a găsi idei (sau oportunități) de afaceri, de a pune ideile în practică și de a gestiona provocările din mediul economic și social.