Dictionar

adaptator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adaptateur)

1. cel care face o adaptare.
2. specialist care dă forma necesară ideilor, subiectelor sau scenariilor altora.
 

agrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agraphie)

1. afecțiune patologică manifestată prin pierderea capacității de redare a ideilor prin scris.
 

anamneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)

1. (la Platon) explicare a cunoașterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.
3. totalitatea antecedentelor unei boli, obținute de medic prin interogarea bolnavului.
 

anticonformist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fe. anticonformiste)

1. (persoană) care disprețuiește convențiile sociale, normele general acceptate; nonconformist.
2. (persoană) care se opune conformismului, ideilor consacrate; nonconformist.
 

antipsihotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipsychotique)

1. (medicament) care permite controlul halucinațiilor, ideilor delirante, confuziei mintale.
 

antirepublican, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. antirépublicain)

1. (dușman) al ideilor republicane.