Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adaptateur)
2. specialist care dă forma necesară ideilor, subiectelor sau scenariilor altora.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agraphie)
1. afecţiune patologică manifestată prin pierderea capacităţii de redare a ideilor prin scris.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)
1. (la Platon) explicare a cunoaşterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară.
2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.
3. totalitatea antecedentelor unei boli, obţinute de medic prin interogarea bolnavului.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fe. anticonformiste)
1. (persoană) care disprețuiește convențiile sociale, normele general acceptate; nonconformist.
2. (persoană) care se opune conformismului, ideilor consacrate; nonconformist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipsychotique)
1. (medicament) care permite controlul halucinaţiilor, ideilor delirante, confuziei mintale.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. antirépublicain)
1. (duşman) al ideilor republicane.