identifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. identifier, lat. identificare)

1. tr. a constata, a stabili identitatea unei persoane, a unui lucru; a recunoaște.
2. a considera mai multe obiecte, ființe, mărimi etc. ca fiind identice.
3. refl. a se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva.

identificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. identifiable)

1. care poate fi identificat.
2. a cărui identitate poate fi stabilită.

identificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. identification)

1. acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei; identificare.
2. stabilire a unui raport de identitate între două lucruri, obiecte etc.
3. stabilire a identității unei persoane sau a unui lucru; recunoaștere.
4. (literatură) relația psihologică dintre cititorul unui roman și un personaj din carte.
5. (psihologie) procesul prin care o persoană se transformă, temporar sau permanent, prin asimilarea unei trăsături sau a unui atribut aparținând altei persoane; faptul de a se recunoaște într-o caracteristică, sau o persoană exterioară.
6. (domeniul militar) detectare a calității de prieten sau dușman.
7. (biologie) procesul de atribuire a unui nume de taxon preexistent unui organism individual.

identificator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. identificateur)

1. s. m. (inform.) simbol destinat a identifica un corp de date.
2. s. n. (mar.) aparat pentru identificarea aștrilor.

amprentologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. empreintologie)

1. știința care permite identificarea amprentelor de labe lăsate de animale; studiul amprentelor digitale.

analiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. analyser)

1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente.
2. a identifica compoziția unei substanțe.
3. a examina cu atenție în vederea unor concluzii documentate.
4. a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.).

antropometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropométrie)

1. metodă de cercetare în antropologie constând în măsurarea diferitelor părți ale corpului uman; somatometrie.
2. metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale).

bertillonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bertillonage, cf. Bertillon - criminalist francez)

1. metodă de identificare a criminalilor bazată pe măsurători antropometrice, inventată de Alphonse Bertillon în jurul anului 1880.

binar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. binaire, engl. binary, lat. binarius)

1. compus din două unități, din două elemente; care are două aspecte; care se divide în câte două elemente.
2. (matematică) care are la bază numărul 2.
3. (matematică) relație ~ă = relație care leagă două elemente ale unei mulțimi verificând anumite proprietăți caracteristice.
4. (botanică) cu organele dispuse perechi.
5. (chimie) care reprezintă o combinație sau amestec de două corpuri.
6. (informatică) numerație ~ă = sistem de numerație în care singurele simboluri folosite sunt 0 și 1.
7. (muzică) califică o metrică ale cărei bătăi sunt împărțite în subunități care sunt multipli de doi.
8. (prin ext.) care are doar două elemente sau oferă doar două opțiuni.
9. (transidentitate) non-binar = se referă la persoanele care nu se identifică cu identitatea de gen masculin sau feminin.

biopsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biopsie)

1. examinare la microscop a unei porțiuni dintr-un țesut sau organ, în scopul identificării unei boli.