Dictionar

Rezultate principale (Identifică):

Identifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. identifier, lat. identificare)

1. tr. a constata, a stabili identitatea unei persoane, a unui lucru; a recunoaște.

2. a considera mai multe obiecte, ființe, mărimi etc. ca fiind identice.

3. refl. a se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva.


Rezultate secundare (Identifică):

Identificabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. identifiable)

1. care poate fi identificat.

2. a cărui identitate poate fi stabilită.


Identificaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. identification)

1. acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei; identificare.

2. stabilire a unui raport de identitate între două lucruri, obiecte etc.

3. stabilire a identității unei persoane sau a unui lucru; recunoaștere.

4. (literatură) relația psihologică dintre cititorul unui roman și un personaj din carte.

5. (psihologie) procesul prin care o persoană se transformă, temporar sau permanent, prin asimilarea unei trăsături sau a unui atribut aparținând altei persoane; faptul de a se recunoaște într-o caracteristică, sau o persoană exterioară.

6. (domeniul militar) detectare a calității de prieten sau dușman.

7. (biologie) procesul de atribuire a unui nume de taxon preexistent unui organism individual.


Identificator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. identificateur)

1. s. m. (inform.) simbol destinat a identifica un corp de date.

2. s. n. (mar.) aparat pentru identificarea aştrilor.


Amprentologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. empreintologie)

1. știința care permite identificarea amprentelor de labe lăsate de animale; studiul amprentelor digitale.


Analiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. analyser)

1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente.

2. a identifica compoziţia unei substanţe.

3. a examina cu atenţie în vederea unor concluzii documentate.

4. a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.).


Antropometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropométrie)

1. metodă de cercetare în antropologie constând în măsurarea diferitelor părţi ale corpului uman; somatometrie.

2. metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale).


Bertillonaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bertillonage, cf. Bertillon - criminalist francez)

1. metodă de identificare a criminalilor bazată pe măsurători antropometrice, inventată de Alphonse Bertillon în jurul anului 1880.


Biopsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biopsie)

1. examinare la microscop a unei porţiuni dintr-un ţesut sau organ, în scopul identificării unei boli.


Biot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biot)

1. unitate de măsură pentru identificarea curentului electric, de 10 amperi.