Dictionar

Rezultate secundare (Identitatea):

Admirator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. admirateur, lat. admirator)

1. (persoană) care admiră ceva sau pe cineva.

2. ~ secret = cineva care admiră o altă persoană, dar își păstrează identitatea secretă față de acea persoană.


Anonimitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Anonymität)

1. calitatea sau starea de a fi anonim; însușirea de a fi anonim; anonimat.

2. situația în care identitatea persoanei care acționează este necunoscută.


Asonanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assonance, it. assonanza)

1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate.

2. repetare a aceleiaşi vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoţită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive.


Buletin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulletin)

1. act, livret oficial care atestă identitatea unei persoane.

2. adeverinţă prin care se consemnează ceva.

3. scurtă comunicare oficială cuprinzând informaţii de actualitate.

4. periodic editat de o instituţie specializată: referate, studii şi informaţii dintr-un anumit domeniu; publicaţie periodică oficială care cuprinde legi, decrete, decizii etc.

5. ~ de vot = imprimat cu numele candidaţilor la o alegere.


Idealism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idéalisme)

1. orientare fundamentală în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, gândirea ca factor primordial, iar materia, existența obiectivă, ca factor secund, derivat.

2. ~ obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existenței, ca o realitate independentă de conștiința individului; ~ subiectiv = idealism care identifică spiritul cu conștiința individuală, negând existența independentă a realității materiale; ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectivă.

3. urmărire dezinteresată a unui ideal.

4. ~ fizic = denumire dată interpretării idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane.


Identifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. identifier, lat. identificare)

1. tr. a constata, a stabili identitatea unei persoane, a unui lucru; a recunoaște.

2. a considera mai multe obiecte, ființe, mărimi etc. ca fiind identice.

3. refl. a se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva.