Dictionar

 

idolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idolâtrie)

1. adorare a idolilor.
2. (fig.) adorație, iubire exagerată.
 

idolatru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. idolâtre, lat. idolatris)

1. (cel) care se închină idolilor.
2. (fig.) (cel) care iubește cu pasiune.
 

păgânatic, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (păgân + -atic)

1. care aparține unei religii politeiste sau cultului idolilor; păgân.