Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)
1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idolâtrie)
2. (fig.) adoraţie, iubire exagerată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idolâtre, lat. idolatris)
1. (cel) care se închină idolilor.
2. (fig.) (cel) care iubeşte cu pasiune.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (păgân + -atic)
1. care aparține unei religii politeiste sau cultului idolilor; păgân.