Dictionar

Ido

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ido)

1. limbă artificială formată prin simplificarea limbii esperanto.


Aikido

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aïkido)

1. artă marţială, sport de origine japoneză, bazat pe tehnica jiu-jitsu.


Bushido

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bushido)

1. cod de onoare căruia trebuiau i se conformeze samuraii.


Iaido

Parte de vorbire: s.
Origine: (cuv. jap.)

1. arta luptei cu sabia, în Japonia.


Idolatrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idolâtrie)

1. adorare a idolilor.

2. (fig.) adoraţie, iubire exagerată.


Idolatriza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. idolâtrer)

1. a slăvi, a adora, a venera, a diviniza.


Idolatru, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idolâtre, lat. idolatris)

1. (cel) care se închină idolilor.

2. (fig.) (cel) care iubeşte cu pasiune.


Abominaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.

2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.

3. (rar) cultul idolilor, păgânism.


Acidimetru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acidimètre)

1. aparat folosit în acidimetrie.

2. instrument care măsoară cantitatea de acid dintr-un lichid; acidometru.


Acidocetoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-cétose)

1. boală în care sunt asociate acetonemia şi acidoza.


Acidofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidophilie)

1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei substanțe de a se lega de coloranții acizi; însuşirea de a fi acidofil.


Acidorezistent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acido-résistant)

1. care prezintă acidorezistenţă.

2. se referă la bacteriile care nu se decolorează nici sub acțiunea acizilor puternici, nici sub acțiunea alcoolului.


Adermină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adermine)

1. (biol.) vitamină solubilă în apă care există în multe forme și care participă în special la metabolismul lipidelor; piridoxină, vitamina B6.