ierarhic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hiérarchique)

1. conform ierarhiei, pe baza unei ierarhii; care se stabilește după o ierarhie, o clasificare.
2. care se referă la ierarh.
3. putere ~ă = dreptul superiorului de a da ordine unui subordonat, chiar și în absența unei dispoziții legale sau reglementare.

ierarhicește

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (ierarhic + -ește)

1. în mod ierarhic; după o ierarhie, într-o ordine ierarhică; conform organizării ierarhice.

altitudinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altitudinal)

1. situat la altitudine; de altitudine; altitudinar.
2. (prin ext.) vertical, ierarhic.

asimilabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assimilable)

1. care poate fi asimilat; care este susceptibil de asimilare.
2. (politică) care este susceptibil să se integreze într-o societate, până la punctul de a se asemăna cu ceilalți.
3. care poate fi integrat într-un alt corp ierarhic prin echivalență.
4. (despre alimente) care este capabil de transformare organică.
5. (despre sol) elemente ~e = elemente din sol pe care plantele le pot absorbi și, după ce le-au supus transformărilor corespunzătoare, le pot incorpora în substanțele proprii.
6. (antonime) neasimilabil, inasimilabil.

contestație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contestation, lat. contestatio)

1. plnâgere, obiecție scrisă împotriva unei măsuri, a unei hotărâri judecătorești.
2. memoriu adresat unui organ ierarhic superior prin care se cere revizuirea sau anularea unui act ilegal comis de organul ierarhic inferior.

CONTRA-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. contra-, cf. lat. contra)

1. „opus (spațial și temporal), împotrivă; din nou; neconform; inferior ierarhic”.

dispoziție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. disposition, lat. dispositio)

1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin.
2. ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizație, instituție etc. dispune băncii să facă anumite plăți din contul său; la ~ = la îndemână.
3. dispunere, așezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan.
4. stare sufletească.
5. posibilitate de a dispune (de).
6. aptitudine, înclinație; vocație.
7. (pl.) pregătiri, preparative.
8. (var.) (înv.) dispozițiune.

eșalon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échelon)

1. (mil.) element al unui dispozitiv de luptă sau de marș.
2. treaptă ierarhică în organizarea (sub)unităților și marilor unități militare.
3. unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.).