Rezultate secundare (Ierarhie).):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. superior, fr. supérieur)
1. adj. așezat în partea de sus; deasupra.
2. (despre cursuri de apă) spre izvor.
3. care are un loc înalt (într-o ierarhie).
4. care se distinge prin calități, prin merite deosebite.
6. matematici ~oare = parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe; învățământ ~ = treaptă a învățământului care urmează după cel liceal; studii ~oare = studii universitare.
7. s. m. f. cel care ocupă un loc mai important într-o ierarhie, cel care are un grad mai mare decât altul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (supra1- + ordonat)
1. care are un loc superior (într-o clasificare, într-o ierarhie).
2. fracţie ~ă = fracţie ordinară mai mare decât întregul; propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie regentă; noţiune ~ă = noţiune care cuprinde alte noţiuni cu sferă mai mică.