Dictionar

Rezultate principale (Ierarhie,):

Ierarhie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hiérarchie)

1. sistem de subordonare a gradelor, funcţiilor, autorităţilor etc. unele faţă de celelalte; ordine.


Rezultate secundare (Ierarhie,):

Ascensiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)

1. mişcare de jos în sus a unui mobil.

2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).

3. (fig.) creştere, dezvoltare.

4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.

5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.


Clasificabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. classifiable)

1. care poate fi clasificat, clasat după criterii sau ierarhie.


Eneadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ennéade)

1. (ant.) ierarhie de nouă zei, simbolizând forţele universului.

2. reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane.


Ierarhic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hiérarchique)

1. conform ierarhiei, pe baza unei ierarhii; care se stabilește după o ierarhie, o clasificare.

2. care se referă la ierarh.

3. putere = dreptul superiorului de a da ordine unui subordonat, chiar și în absența unei dispoziții legale sau reglementare.


Ierarhiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. hiérarchiser)

1. a aşeza ierarhic; a stabili o ierarhie.


Mason

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. maçon)

1. adept al francmasoneriei (ordin inițiatic, rezervat numai bărbaților și organizat după o ierarhie rigidă, înființat la Londra în 1717 cu scopul de a acorda asistență reciprocă membrilor săi și care s-a răspândit apoi în majoritatea țărilor); francmason.