Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)
1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hiérarchique)
1. conform ierarhiei, pe baza unei ierarhii; care se stabilește după o ierarhie, o clasificare.
3. putere ~ă = dreptul superiorului de a da ordine unui subordonat, chiar și în absența unei dispoziții legale sau reglementare.