Rezultate secundare (Iertare,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absolution, lat. absolutio)
1. absolvire.
2. iertare a păcatelor (de către papă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clémence, lat. clementia)
1. iertare, indulgenţă, îndurare, milă, bunătate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. exoratio, fr. exoration)
1. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva.
2. cerere de iertare, de clemență, adresată lui Dumnezeu.
3. (var.) (înv.) essorațiune, (înv.) exorațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indulgence, lat. indulgentia)
1. atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă.
2. document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioşilor în schimbul unei sume de bani.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrémissible, lat. irremissibilis)
1. care nu merită iertare, mai ales din cauza preceptelor religioase; condamnabil, de neiertat.
2. (antonime) remisibil, pardonabil.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. pardon, germ. Pardon)
1. interj. (ca formulă de politeţe) iertaţi-mă! scuzaţi!