Dictionar

Rezultate secundare (Iertare,):

Absoluţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absolution, lat. absolutio)

1. absolvire.

2. iertare a păcatelor (de către papă).


Clemenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clémence, lat. clementia)

1. iertare, indulgenţă, îndurare, milă, bunătate.


Exoraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. exoratio, fr. exoration)

1. rugă, implorare cu scopul de a îndupleca pe cineva.

2. cerere de iertare, de clemență, adresată lui Dumnezeu.

3. (var.) (înv.) essorațiune, (înv.) exorațiune.


Indulgenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indulgence, lat. indulgentia)

1. atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă.

2. document dat de papă pentru iertarea păcatelor credincioşilor în schimbul unei sume de bani.


Iremisibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irrémissible, lat. irremissibilis)

1. care nu merită iertare, mai ales din cauza preceptelor religioase; condamnabil, de neiertat.

2. (antonime) remisibil, pardonabil.


Pardon

Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. pardon, germ. Pardon)

1. interj. (ca formulă de politeţe) iertaţi-mă! scuzaţi!

2. ba nu, nu este aşa.

3. s. n. iertare, scuză.

4. (fam.) şezut, dos.