iezuit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jésuite, germ. Jesuit)

1. membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de călugărul sp. Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale.
2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid.

iezuitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jésuitisme)

1. concepția morală și politică a iezuiților.
2. (fig.) lipsă de scrupule în acțiune, în activitate; ipocrizie, perfidie.

cazuistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. casuistique)

1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilități logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigații, analize și practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate și tratate.

iezuitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jésuitisme)

1. concepția morală și politică a iezuiților.
2. (fig.) lipsă de scrupule în acțiune, în activitate; ipocrizie, perfidie.

jansenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jansénisme)

1. curent social-religios catolic, apărut în Olanda și Franța în sec. XVII, ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și de dominație a iezuiților, care propovăduia rigorismul moral.

molinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. molinisme)

1. doctrină formulată de iezuitul spaniol Luis Molina, care a încercat să pună de acord predestinarea cu liberul-arbitru.

molinist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. moliniste)

1. I. referitor la molinism (doctrina lui Luis Molina (1535- 1600), un iezuit care credea că omul este liber să influențeze harul divin prin voința sa).
2. II. adept al molinismului.

prefect

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. praefectus)

1. demnitar care conducea o prefectură la romani sau diverse unități teritoriale în unele state feudale.
2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani.
3. șef administrativ și politic al unui județ (sau district).
4. preot sau călugăr în institutele pedagogice ale iezuiților, care conduce și supraveghează câte un sector al activității elevilor.
5. (în trecut) elev, într-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina.