Dictionar

afolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affolé)

1. înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul din pricina unei emoții violente (de frică, de durere).
 

altorelief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. alto relievo)

1. lucrare de sculptură cu relief puternic ieşit în afară.
 

antesoclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antésocle)

1. bază ieşită în afară a soclului unei clădiri.
 

arhaic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. archaïque, gr. arkhaikos)

1. I. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată.
2. (despre cuvinte, expresii) învechit; ieşit din uz.
3. din prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic.
4. II. cea mai veche eră geologică.
 

arhaism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archaïsme)

1. cuvânt, construcţie, expresie învechită, ieşită din uz.
 

balcon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balcon, it. balcone)

1. platformă ieşită în afară, pe una dintre feţele unei clădiri şi comunicând cu interiorul.
2. galerie a unei săli de spectacole, deasupra parterului.