Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hygiénique)
1. referitor la igienă; potrivit regulilor de igienă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antihygiénique)
1. care nu respectă normele de igienă; contrar igienei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. confort)
1. totalitatea condițiilor materiale care fac o locuință comodă, plăcută și igienică; comoditate a vieții, bunăstare.
2. (franțuzism înv.) fotoliu capitonat în întregime.
3. (psihologie) zonă de ~ = situație în care o persoană se simte confortabil, relaxat.
4. (antonime) disconfort, inconfort, incomoditate.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (igienă + -iza, cf. fr. hygiéniser)
2. a curăța sau a dezinfecta pentru a asigura igiena oamenilor și a mediului.
3. a introduce igiena într-un mediu, o populație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hygiénodiététique)
1. care este în acelaşi timp igienic şi dietetic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insalubre)
1. neigienic, dăunător sănătăţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. salubrité, lat. salubritas)
2. stare generală favorabilă sănătăţii, condiţiilor igienice; sănătate.
3. serviciu public care are în grijă curăţenia unui oraş.