Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ignorant, lat. ignorans)
1. (om) lipsit de cunoştinţe, incult.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ignorance, lat. ignorantia)
1. lipsă de cunoştinţe, de învăţătură; incultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ignorantisme)
1. mod de a gândi al celor care consideră instruirea ca dăunătoare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. ignorantiste)
1. I. referitor la ignorantism sau la susținătorii acestei doctrine, care consideră educația, cultura ca fiind dăunătoare.
2. II. adept al ignorantismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat., gr. agrammatos)
1. adj., s. m. f. (cel) care face greşeli elementare de gramatică; ignorant, incult.
2. adj. care conţine greşeli de exprimare şi de ortografie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrammatisme)
1. necunoaştere a vorbirii şi a scrierii corecte; incultură, ignoranţă.
2. pierdere a capacităţii de a exprima cuvintele.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. analphabète)
2. (fig.) ignorant, incult; incompetent.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. asinità)
1. acțiune, vorbire care demonstrează sau amintește de ignoranța măgarului; măgărie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. béotien)
1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.
3. (persoană) din Beoția.
4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ignare, lat. ignarus)
1. care este lipsit de educație, de cultură; care este profund ignorant; incult.