Dictionar

 

ilegalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illégalisme)

1. caracter ilegal; ilegalitate.
 

ilegalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ilegal + -ist)

1. activist care luptă în ilegalitate.
 

ilegalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illégalité)

1. act ilegal.
2. situație ilegală a unei organizații, a unui activist al acesteia; ilegalism.
 

ilegaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. illegalize)

1. a trece în ilegalitate, a declara ilegal (2).
 
 
 

antipapă

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. antipape)

1. pretendent nerecunoscut de Biserica Romano-Catolică la titlul de papă; papă fals, ales pe cale ilegală.