Dictionar

ilegalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illégalité)

1. act ilegal.
2. situație ilegală a unei organizații, a unui activist al acesteia; ilegalism.
 

clandestinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clandestinité)

1. caracter clandestin; ilegalitate.
 

ilegalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illégalisme)

1. caracter ilegal; ilegalitate.
 

ilegalist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ilegal + -ist)

1. activist care luptă în ilegalitate.
 

ilegaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. illegalize)

1. a trece în ilegalitate, a declara ilegal (2).
 

ilicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ilicit + -itate, cf. it. illiceità)

1. caracterul a ceea ce este ilicit; faptă, acțiune ilicită; ilegalitate.
2. interzicere a unui lucru, a unei acțiuni prin lege.