Dictionar

ilicit

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. illícite, lat. illicitus)

1. în mod necinstit; pe cale nelegală.
 

ilicit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. illicite, lat. illicitus)

1. I. interzis de lege; care nu este legal; (prin ext.) necinstit.
2. care este interzis de morală sau de lege.
3. (antonime) licit, legal, moral.
4. II. faptă penală, infracţiune, act de conduită contrar legii.
 

ilicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ilicit + -itate, cf. it. illiceità)

1. caracterul a ceea ce este ilicit; faptă, acțiune ilicită; ilegalitate.
2. interzicere a unui lucru, a unei acțiuni prin lege.
 

bursă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourse)

1. piaţă capitalistă care funcţionează permanent.
2. unitate specifică economiei de piaţă, unde se negociază şi se încheie tranzacţii privind mărfuri, valori mobiliare, valute şi devize, asigurări etc.
3. ~ neagră = comerţ clandestin, piaţă ilicită; ~a muncii = instituţie unde se înregistrează cererile de lucru ale şomerilor; ~ de valori = bursă unde se negociază titluri de valori.
 

clandestin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clandestin, lat. clandestinus)

1. cu caracter secret; ilicit, conspirativ.
 

cvasidelict

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quasi-délit)

1. (jur.) fapt ilicit care, comis fără intenţia de a vătăma, cauzează totuşi o daună, putând da naştere la o acţiune civilă pentru daune-interese.
2. (jur.) daune cauzate neintenționat cuiva prin imprudență sau neglijență.
3. (var.) cuasidelict.
 

expedient

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expédient, lat. expediens)

1. mijloc ingenios de a învinge o dificultate; (p. ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani.
 

intenţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intention, lat. intentio)

1. dorinţă, plan, gând de a întreprinde ceva.
2. (jur.) atitudine psihică a cuiva care-şi dă seama de caracterul ilicit al faptei sale.
 

milieu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. milieu)

1. I. obiect de pânză sau dantelă care se aşază pe o masă sau pe o altă mobilă ca ornament.
2. (reg.) față de masă.
3. (var.) mileu.
4. II. mediul social al celor care trăiesc din trafic ilicit, prostituție, furt etc.