Dictionar

ilizibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. illisible)

1. care nu se poate citi sau care se citește doar cu mare dificultate; indescifrabil, neciteț.
2. (figurat) care este imposibil sau foarte greu de înțeles, de interpretat.
3. (antonime) citeț, lizibil.
 

ilizibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. illisibilité)

1. starea a ceea ce este ilizibil.
2. faptul de a fi ilizibil, indescifrabil sau greu de citit.
3. (figurat) caracter a ceea ce este de neînțeles, confuz, încurcat.
4. (antonime) lizibilitate, comprehensibilitate, inteligibilitate.
 

alfagrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alfa1 + -grafie2)

1. metodă de fotografiere a unei grafii ilizibile cu razele alfa.
 

disgrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysgraphie)

1. tulburare patologică a scrisului, deformat, ilizibil.
2. (med.) viciu de conformație a unui organ.
 

ilizibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. illisibilité)

1. starea a ceea ce este ilizibil.
2. faptul de a fi ilizibil, indescifrabil sau greu de citit.
3. (figurat) caracter a ceea ce este de neînțeles, confuz, încurcat.
4. (antonime) lizibilitate, comprehensibilitate, inteligibilitate.
 

indescifrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indéchiffrable)

1. de nedescifrat, ilizibil.
 

micrografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. micrographie)

1. studiul microscopic al unui obiect.
2. studierea la microscop a structurii metalelor și aliajelor metalice.
3. scriere măruntă, până la ilizibilitate.