Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. illogique)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. illogicité)
1. caracterul a ceea ce este ilogic, contrar raționalității; ilogism.
2. lucru, atitudine sau comportament ilogic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alogique)
1. care este străin de principiile și regulile logicii; fără logică, ilogic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cohérent, lat. cohaerens)
2. constituit din părţi care sunt strâns, logic legate între ele; închegat, unitar; coeziv.
3. care menține o logică, armonie a gândirii.
4. (fiz.) (despre unde) care are aceeaşi lungime de undă şi diferenţă de fază constantă în timp.
5. (antonime) antilogic, incoerent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dadaïsme)
1. curent literar şi artistic apărut în 1916 în Europa, caracterizat prin negarea şi răsturnarea valorilor artistice, existente, cultivând ilogicul, arbitrarul iraţional, suprimarea oricărei legături dintre gândire şi expresie în literatură, colajele, alăturarea incoerentă de linii şi de culori în artele plastice; dada.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. illogicité)
1. caracterul a ceea ce este ilogic, contrar raționalității; ilogism.
2. lucru, atitudine sau comportament ilogic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. illogisme)
1. caracterul a ceea ce este contrar logicii, raționalității; ilogicitate.
2. atitudine, acțiune, fapt contrar logicii; lucru ilogic.
3. lipsă de ordine, de logică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. antilogique)
1. care se opune logicii; contrar legilor logicii; ilogic, irațional.
2. (antonime) coerent, logic, rațional.