iluminare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. ilumina)

1. acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei; iluminat.
2. împodobire a unui oraș sau a unui edificiu cu multe lumini, cu ocazia unei sărbători, serbări etc.
3. producere și răspândire a luminii (artificiale) într-o încăpere, pe o stradă etc.
4. (fig.) trezire a spiritului, a atenției etc.; revelație.
5. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafața unui corp.

transiluminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. transillumination)

1. examen medical constând în luminarea prin transparență a anumitor părți ale corpului cu ajutorul unei lămpi electrice.

aureolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auréole, lat. aureola)

1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).

auroră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aurore, lat. aurora)

1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.
2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopții, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roșie.
3. (fig.) început al unei alte epoci.

automat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)

1. adj. acționat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operație.
2. armă ~ă = (și s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.
3. (și adv.) care se face mecanic.
4. s. n. aparat, dispozitiv, mașină care, fără intervenție exterioară, efectuează o anumită operație.
5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului și scările din blocuri.
6. unitate în care băuturile și alimentele ușoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.
7. (fig.) om lipsit de voință, fără inițiativă.

condensor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condenseur, engl. condenser)

1. dispozitiv optic din mai multe lentile convergente, care fac parte din sistemul de iluminare al unui microscop sau aparat de proiecție.

contre-jour

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-jour)

1. (arhit.) metodă de iluminare a obiectelor, personajelor etc. din partea opusă locului de unde se privește.
2. fotografie făcută cu această metodă de pozare.

diascopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diascopie)

1. (med.) procedeu de iluminare a anumitor părți interne ale corpului, permițându-le să fie examinate prin transparență; examinare cu ajutorul unui diafanoscop; diafanoscopie.
2. proiectare cu ajutorul diascopului.