Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ilumina)
1. acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei; iluminat.
2. împodobire a unui oraș sau a unui edificiu cu multe lumini, cu ocazia unei sărbători, serbări etc.
3. producere și răspândire a luminii (artificiale) într-o încăpere, pe o stradă etc.
4. (fig.) trezire a spiritului, a atenției etc.; revelație.
5. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafaţa unui corp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. transillumination)
1. examen medical constând în luminarea prin transparenţă a anumitor părţi ale corpului cu ajutorul unei lămpi electrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auréole, lat. aureola)
1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinţilor; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aurore, lat. aurora)
1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.
2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopţii, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roşie.
3. (fig.) început al unei alte epoci.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)
1. adj. acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie.
2. armă ~ă = (şi s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.
3. (şi adv.) care se face mecanic.
4. s. n. aparat, dispozitiv, maşină care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie.
5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului şi scările din blocuri.
6. unitate în care băuturile şi alimentele uşoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.
7. (fig.) om lipsit de voinţă, fără iniţiativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condenseur, engl. condenser)
1. dispozitiv optic din mai multe lentile convergente, care fac parte din sistemul de iluminare al unui microscop sau aparat de proiecţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-jour)
1. (arhit.) metodă de iluminare a obiectelor, personajelor etc. din partea opusă locului de unde se priveşte.
2. fotografie făcută cu această metodă de pozare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diascopie)
1. (med.) procedeu de iluminare a anumitor părți interne ale corpului, permițându-le să fie examinate prin transparență; examinare cu ajutorul unui diafanoscop; diafanoscopie.
2. proiectare cu ajutorul diascopului.