iluminare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. ilumina)
Etimologie: (vb. ilumina)
1. acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei; iluminat.
2. împodobire a unui oraș sau a unui edificiu cu multe lumini, cu ocazia unei sărbători, serbări etc.
3. producere și răspândire a luminii (artificiale) într-o încăpere, pe o stradă etc.
4. (fig.) trezire a spiritului, a atenției etc.; revelație.
5. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafața unui corp.