Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. photorésistance)
1. conductor electric a cărui rezistenţă variază în funcţie de iluminare, funcţionând pe baza efectului fotoelectric intern.
2. componentă electronică a cărei rezistivitate variază în funcție de cantitatea de lumină incidentă: cu cât este mai iluminată, cu atât rezistivitatea este mai mică.
Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (lat. plenilunium)
1. (astronomie) faza lunară în care partea vizibilă a Lunii, de pe Pământ, apare în întregime iluminată de Soare; Luna văzută în întregime; Lună plină.
2. (var.) (s.f.) plenilunie, (s.f.) plinălunie.