Dictionar

Rezultate secundare (Iluzii,):

Autoiluziona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + iluziona)

1. refl. a-şi face singur iluzii.


Budism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouddhisme)

1. religie asiatică, care, considerând viaţa un izvor de iluzii şi suferinţe, propovăduieşte renunţarea la orice plăceri şi atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare şi asceză.


Deluzoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. delusorius, fr. délusoire)

1. capabil inducă în eroare, înșele, creeze iluzii; înşelător, iluzoriu.


Demitiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. demitizzare)

1. a face ca un lucru, o idee să-şi piardă caracterul mitic; a demistifica, a demitifica, a demitologiza.

2. a înlătura exagerările, deformările, iluziile despre originea şi evoluţia lucrurilor, fenomenelor etc., prezentându-le în conformitate cu realitatea; a nega anumite idei susceptibile de a se fi golit de înţelesul lor primordial.


Deziluziona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désillusionner)

1. a face pe cineva să-şi piardă iluziile; a dezamăgi, a decepţiona.


Eleat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. éléate)

1. I. care se referă la reprezentanții școlii filosofice din Eleea sau la concepțiile lor; eleatic.

2. care are un caracter static; eleatic.

3. şcoală = şcoală filozofică greacă de tendinţă idealistă ai cărei reprezentanţi (Zenon şi Parmenide) au formulat concepţia metafizică după care diversitatea şi mişcarea lumii sunt simple iluzii senzoriale; școală eleatică.

4. II. adept, membru al școlii de filozofie din Eleea; eleatic.