Rezultate secundare (Iluzoriu.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. illusoire, lat. illusorius)
1. inexistent; nereal; amăgitor; irealizabil; iluziv, iluzoric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. delusorius, fr. délusoire)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fallacieux, lat. fallaciosus)
1. care se bazează pe o minciună sau un fals; care caută să înșele, să inducă în eroare; înșelător, amăgitor.
2. (prin ext.) care nu are o bază serioasă, care este fără fundament; iluzoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. illusive)
1. care se referă la o iluzie (adesea folosit în sensul unei așteptări nereale sau al unui scop sau rezultat de neatins); iluzoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. illusorisch)
1. care nu există în realitate; bazat doar pe o iluzie; iluzoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. pseudoconcetto)
1. concept iluzoriu, idee falsă, căreia nu-i corespunde ceva existent în mod real; pseudoidee.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. utopique)
1. cu caracter de utopie; iluzoriu; irealizabil; utopist.