Dictionar

ilustrisim

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. illustrissimo, fr. illustrissime)

1. care este foarte ilustru; prealuminat, preailustru.
2. folosit ca termen de adresare pentru anumiți demnitari, în special ecleziastici.
 

ilustriverb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ilustra + -verb/2/)

1. enigmă inspirată din folclor, reprezentând un proverb, o expresie ilustrată, cu o cheie care redă numărul și poziția fiecărui cuvânt.
 

clarisim, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m. (înv., Transilv.)  
Etimologie: (it. clarissimo, lat. clarissimus)

1. I. care este foarte clar.
2. foarte ilustru, ilustrisim.
3. II. titlu de reverență dat preoților catolici sau greco-catolici; (prin ext.) persoana care poartă acest titlu.
4. (var.) clarissim.
 

constelație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constellation, lat. constellatio)

1. grupare aparentă de stele, stabilă timp îndelungat, care prezintă pe boltă o configurație specifică.
2. (fig.) grup de obiecte strălucitoare.
3. grup de oameni iluștri.
 

memorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., it. memoria)

1. capacitate a creierului omenesc de a reține, recunoaște și reproduce ceea ce și-a însușit anterior.
2. amintire.
3. amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluștri.
4. parte componentă a unui sistem electronic de calcul în care se memorează informațiile; memorator.
 

panteon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. panthéon, lat. Pantheon, gr. Pantheion)

1. templu consacrat tuturor zeilor, la greci și la romani.
2. totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste.
3. clădire monumentală consacrată amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești.
4. (fig.) galeria oamenilor iluștri ai unui popor.
 

pleiadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pléiade, lat. Pleiades)

1. grup de șapte poeți greci din Alexandria; grup de poeți francezi dominat de Ronsard.
2. grup de oameni iluștri cu aceleași concepții, preocupări etc.
3. mulțime, totalitate.
4. ansamblul izotopilor unui element.
5. grup de elemente chimice cu proprietăți asemănătoare.