Dictionar

Rezultate secundare (Imaginar):

Imaginar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imaginaire)

1. adj. plăsmuit de imaginaţie; închipuit, nereal, fictiv.

2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ.

3. s. n. domeniu al imaginaţiei; ceea ce este imaginat.

4. (poet.) imaginaţie; ansamblul manifestărilor acesteia.


Imaginare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (imagina)

1. acțiunea de a(-și) imagina și rezultatul ei.

2. reprezentare mentală a unor lucruri inexistente.

3. (prin ext.) inventare, născocire.


Alegorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)

1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.

2. operă plastică sau literară care foloseşte acest procedeu.

3. (muz.) compoziţie care impresia urmăreşte desfăşurarea unei povestiri imaginare.


Almicantarat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almicantarat)

1. cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, pe care toţi aştrii au aceeaşi înălţime.


Anecdotist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (anecdotă + -ist, cf. fr. anecdotiste)

1. autor, povestitor de anecdote.

2. cel care are obiceiul de a culege și de a spune anecdote (uneori imaginare).


Aparent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apparent, lat. apparens)

1. adj. nereal, imaginar; fals.

2. evident, vizibil.

3. adv. în aparenţă.


Autoacuzaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-accusation)

1. faptul de a se autoacuza; acuzare de către sine însuși; autoacuzare.

2. formă de delir în care bolnavul se învinuieşte de fapte imaginare sau reale, a căror importanță o amplifică.


Axă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.

2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.

3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.

4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.

5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.