OK
X
imaginare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (imagina)
1.
acțiunea
de
a(-și)
imagina
și
rezultatul
ei.
2.
reprezentare
mentală
a
unor
lucruri
inexistente.
3.
(prin
ext.)
inventare,
născocire.
alegorie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)
1.
procedeu
artistic,
bazat
pe
metaforă,
constând
în
exprimarea
unei
idei
abstracte
prin
mijloace
concrete.
2.
operă
plastică
sau
literară
care
folosește
acest
procedeu.
3.
(muz.)
compoziție
care
dă
impresia
că
urmărește
desfășurarea
unei
povestiri
imaginare.
anecdotist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (anecdotă + -ist, cf. fr. anecdotiste)
1.
autor,
povestitor
de
anecdote.
2.
cel
care
are
obiceiul
de
a
culege
și
de
a
spune
anecdote
(uneori
imaginare).
autoacuzație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. auto-accusation)
1.
faptul
de
a
se
autoacuza;
acuzare
de
către
sine
însuși;
autoacuzare.
2.
formă
de
delir
în
care
bolnavul
se
învinuiește
de
fapte
imaginare
sau
reale,
a
căror
importanță
o
amplifică.
brodat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (broda)
1.
acțiunea
de
a
broda;
brodare.
2.
coasere,
în
relief,
cu
mâna
sau
cu
mașina.
3.
(fig.)
dezvoltare
a
unei
întâmplări,
a
unei
povestiri,
adăugând
detalii
imaginare.
confabulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. confabulation, lat. confabulatio)
1.
(glumeț)
conversație
lungă
și
intimă.
2.
tulburare
de
memorie
constând
din
reproducerea
unor
evenimente
imaginare,
bizare
sau
contradictorii.
3.
fabulație
delirantă.
conjugat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. conjugué)
1.
unit,
legat
împreună.
2.
nervi
~ți
=
nervi
care
îndeplinesc
aceeași
funcție;
focare
~e
=
focarele
unui
sistem
optic
așezate
astfel
încât
razele
de
lumină
răsfrânte
dintr-unul
se
reunesc
în
altul
și
invers;
puncte
~e
=
oricare
dintre
punctele
unui
obiect
și
punctul
corespunzător
de
la
imaginea
obiectului
obținută
cu
ajutorul
unui
sistem
optic;
frunze
~e
=
frunze
cu
foliolele
împerecheate;
numere
~e
=
numere
complexe
care
au
părțile
reale
egale,
iar
părțile
imaginare
egale
și
de
semne
contrare.