Dictionar

Axă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.

2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.

3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.

4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.

5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.


Castraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. castration, lat. castratio)

1. operație prin care un individ, bărbat sau femeie, este privat de capacitatea de reproducere; castrare.

2. (botanică) operație analogă prin care o plantă este privată de capacitatea de a produce polen.

3. (psihanaliză) anxietate (sau complex) de ~ = angoasă legată de amenințarea imaginară a îndepărtării penisului.

4. (biol.) ~ parazitară = modificări produse de un parazit animal sau vegetal pentru a bloca aparatul reproducător al gazdei sale.

5. (var.) castrațiune.


Centură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.

2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.

3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).

4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.

5. cingătoare.

6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.

7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.

8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.

9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.

10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.

11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.

12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.

13. cadru de formă circulară.

14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.


Ecuator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équateur, lat. aequator)

1. cerc mare, imaginar, pe suprafața Pământului, al cărui plan este perpendicular pe axa polilor și ale cărui puncte sunt egal depărtate de aceștia.

2. ~ ceresc = cercul mare al sferei cerești în al cărui plan se află ecuatorul terestru.

3. (mat.) unul dintre cercurile mari ale unei sfere.

4. linie imaginară care înconjură echidistant de poli o formație anatomică mai mult sau mai puțin sferică.


Eldorado

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. eldorado)

1. ţară imaginară din noul continent, pe care spaniolii o credeau bogată în aur şi în pietre preţioase; (p. ext.) ţară încântătoare.


Linie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. linea, germ. Linie, fr. ligne)

1. figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obținută prin intersecția a două suprafețe.

2. trăsătură imaginară care arată o direcție dată, o limită etc.

3. descendență, filiație.

4. sistem de fortificații.

5. șirul luptătorilor într-o bătălie; direcția generală a pozițiilor trupelor.

6. cele două șine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalațiilor unei căi ferate.

7. legătură aeriană sau maritimă între două puncte.

8. legătură de telecomunicații între două puncte.

9. (pl.) trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feței cuiva; contur, profil.

10. ținută.

11. (fig.) orientare; direcție.

12. (poligr.) rând într-o pagină.

13. placă subțire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanțează rândurile.

14. riglă.

15. (mar.) ecuator.

16. gamă de produse (cosmetice).