Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immanentisme)
1. doctrină filozofică potrivit căreia existenţa, realitatea reprezintă proiecţia conştiinţei, este „imanentă” acesteia.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. immanentiste)
1. I. referitor la imanentism (doctrină filozofică care afirmă imanența lui Dumnezeu în natură, în inima omului et cetera).
2. II. adept al imanentismului.
3. (antonim) transcendentalism.