Dictionar

Rezultate secundare (Imatur,):

Imatur, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. immature)

1. (copil) neajuns la maturitate.


Imaturitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immaturité)

1. starea a ceea ce este imatur.


Imprimatur

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. imprimatur)

1. formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărţi.

2. autorizaţie indicând „bunul de tipar” pe o corectură.


Adenoblast

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénoblaste)

1. (la embrion) celulă imatură, nediferențiată, care va da naștere la celule glandulare sau ganglionare; celulă glandulară embrionară.


Blastom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. blastome, gr. blastoma)

1. (med.) neoplasm compus din celule imature, nediferențiate, derivate din blastema unui organ sau țesut; tumoare canceroasă.


Imaturitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immaturité)

1. starea a ceea ce este imatur.


Infantilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. infantilità)

1. caracterul unei persoane adulte care manifestă atitudini, mentalitate infantilă, sau chiar naivitate excesivă, imaturitate et cetera; infantilism.


Isterism

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hystérisme)

1. (med.) formă de psihonevroză caracterizată prin instabilitate emotivă, imaturitate afectivă și tulburări somatice a căror origine nu e demonstrabilă; (înv.) isterie.


Leucoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. leucose)

1. (med.) maladie caracterizată prin înmulțirea anormală a globulelor albe și prin prezența unor leucocite imature; leucemie.

2. ~a găinilor = boală virotică și transmisibilă, răspândită prin ouăle infectate ale găinilor.