Rezultate secundare (Imatur,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. immature)
1. (copil) neajuns la maturitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immaturité)
1. starea a ceea ce este imatur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. imprimatur)
1. formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărţi.
2. autorizaţie indicând „bunul de tipar” pe o corectură.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénoblaste)
1. (la embrion) celulă imatură, nediferențiată, care va da naștere la celule glandulare sau ganglionare; celulă glandulară embrionară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. blastome, gr. blastoma)
1. (med.) neoplasm compus din celule imature, nediferențiate, derivate din blastema unui organ sau țesut; tumoare canceroasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immaturité)
1. starea a ceea ce este imatur.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. infantilità)
1. caracterul unei persoane adulte care manifestă atitudini, mentalitate infantilă, sau chiar naivitate excesivă, imaturitate et cetera; infantilism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hystérisme)
1. (med.) formă de psihonevroză caracterizată prin instabilitate emotivă, imaturitate afectivă și tulburări somatice a căror origine nu e demonstrabilă; (înv.) isterie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. leucose)
1. (med.) maladie caracterizată prin înmulțirea anormală a globulelor albe și prin prezența unor leucocite imature; leucemie.
2. ~a găinilor = boală virotică și transmisibilă, răspândită prin ouăle infectate ale găinilor.