Dictionar

exortație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exhortation, lat. exhortatio)

1. discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare.
 

impuls

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. impulse, lat. impulsus)

1. forță, imbold, stimul capabil să determine o acțiune, o mișcare.
2. (fil.) ~ primar = impuls inițial imprimat de divinitate, căruia i s-ar datora mișcarea materiei.
3. (electron.) grup de oscilații de foarte înaltă frecvență care se succed periodic într-
 

impulsiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (impuls + -iona)

1. a da impuls.
2. a imprima o mișcare; a stimula, a îndemna, a îmboldi.
 

motor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. moteur, germ. Motor)

1. adj. care pune în mișcare, care mișcă.
2. s. f. mașină de forță care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc.
3. (fig.) ceea ce mișcă ceva; imbold, stimulent.
 

resort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ressort, germ. Resort)

1. arc de mașină, de ceas etc.
2. (fig.) sursă de energie fizică sau morală; suport moral, imbold.
3. sector, domeniu de activitate.
4. autoritate de ~ = autoritate în competența căreia intră rezolvarea unei probleme.
 

stimul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. stimulus)

1. s. n. stimulent, imbold.
2. s. m. factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; excitant.