Dictionar

iminent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imminent, lat. imminens)

1. pe punctul de a se produce; inevitabil.
 

iminență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imminence, lat. imminentia)

1. caracterul, starea a ceea ce este iminent.
 
 
 
 

iminență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imminence, lat. imminentia)

1. caracterul, starea a ceea ce este iminent.