Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imitation, lat. imitatio)
1. imitare.
2. obiect făcut după un model; copie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. imitatif, lat. imitativus)
1. care imită (sunete); care caută să imite natura.
2. armonie ~ă = frază sau vers care, prin eufonie, evocă sau imită un zgomot din natură sau un obiect (ex. gâl-gâl, scârț-scârț).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imitateur)
1. cel care imită pe cineva sau ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académisme)
1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.
3. fel de a se comporta academic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agranulocyte)
1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphiarthrose)
1. articulaţie a oaselor cu un grad limitat de mobilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacréontisme)
1. imitaţie a poeziei anacreontice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antilope)
1. mamifer rumegător din ţările calde, cu picioarele lungi şi subţiri şi corpul suplu.
2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitaţie a acestei piei.