anonimitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Anonymität)

1. calitatea sau starea de a fi anonim; însușirea de a fi anonim; anonimat.
2. situația în care identitatea persoanei care acționează este necunoscută.

cvasiunanimitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cvasi- + unanimitate, cf. it. cvasi unanimità)

1. ceea ce constituie aproape unanimitatea; ceea ce constituie enorma majoritate; aproape totalitate.

ilegitimitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. illégitimité)

1. caracter a ceea ce este ilegitim, a ceea ce nu are legitimitate; nelegitimitate.
2. (antonim) legitimitate.

intimitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intimité)

1. caracterul a ceea ce este intim.
2. prietenie strânsă, apropiată.
3. a trăi (sau a fi) în ~a cuiva = a avea legături strânse cu cineva.
4. profunzime (a unui sentiment, a unui gând etc.).
5. (pl.) lucruri, chestiuni personale.
6. cadru restrâns, familiar.

legitimitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légitimité)

1. calitate a ceea ce este legitim.

magnanimitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magnanimité, lat. magnanimitas)

1. mărinimie, nobleţe sufletească, generozitate.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

arie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. area)

1. (mat.) întindere, mărime a unei suprafeţe limitate.
2. zonă de răspândire a unui fenomen.
3. areal
4. teritoriu în care se vorbeşte o anumită limbă, un dialect etc.

breker

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. braker)

1. pliuri de cord limitate de zona de rulare a unei anvelope.

butaforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. butaforiia)

1. obiecte imitate (sculpturi, motive arhitectonice, copaci, stânci etc.), confecţionate din carton, mase plastice, ipsos etc., la realizarea decorurilor în teatru şi cinematografie.

calculator

Parte de vorbire:  s.n., s.m.f.  
Etimologie: (fr. calculateur, lat. calculator)

1. s.n. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broşură cuprinzând asemenea tabele.
2. instalaţie, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice şi logice.
3. ~ electronic = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operaţii aritmetice după un program prestabilit; computer.
4. ~ de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impropriu) minicalculator.
5. s.m.f. specialist în calcule.

comitet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. komitet, fr. comité)

1. organ de stat, de conducere sau îndrumare colectivă a unor organizaţii politice, de masă etc.
2. ~ central = organ superior al unui partid (comunist sau muncitoresc) ori al unei organizaţii de masă; ~ executiv = organ de conducere al unui consiliu popular, care exercită funcţiile acestuia în perioada dintre două sesiuni; ~ de redacţie = colegiu de redacţie.
3. organism în cadrul unei conferinţe sau organizaţii internaţionale, cu atribuţii limitate şi temporare.