Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imitation, lat. imitatio)
1. imitare.
2. obiect făcut după un model; copie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académisme)
1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.
3. fel de a se comporta academic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacréontisme)
1. imitaţie a poeziei anacreontice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antilope)
1. mamifer rumegător din ţările calde, cu picioarele lungi şi subţiri şi corpul suplu.
2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitaţie a acestei piei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + pastişă)
1. imitaţie a propriilor procedee artistice; manieră, şablon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (balzacian + -ism)
1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast şi viguros tablou al societăţii franceze sub Restauraţie, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (baudelairian + - ism)
1. imitaţie a poeziei lui Baudelaire, care exprimă drama omului modern apăsat de spleen, obsedat de ideea morţii, încercat de sentimente satanice şi însetat de absolut.