Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imitateur)
1. cel care imită pe cineva sau ceva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (limita + -tor, cf. fr. limitateur)
1. mecanism, aparat sau dispozitiv care împiedică în mod automat ca o mărime fizică să depăşească anumite limite; limitor.
2. (radio) circuit electronic cu ajutorul căruia se realizează limitarea semnalelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délimitatif)
1. care delimitează, care serveşte pentru a delimita; delimitator.
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. pasăre de mărimea unei stăncuţe, cu voce foarte melodioasă şi bun imitator al glasurilor altor păsări, în nordul Australiei şi Noua Guinee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jaco)
1. papagal gri din Africa tropicală, cel mai bun imitator, care cloceşte în scorburile de mangrove.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. limiteur)
1. aparat, dispozitiv care menține un fenomen fizic în anumite limite; limitator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pétrarquiste)
1. (poet imitator) al motivelor liricii, al manierei lui Petrarca.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (asemăna + suf. -ător)
1. care seamănă cu cineva sau cu ceva; similar, asemenea, analog, asemănat.
3. imitător.