Dictionar

Rezultate principale (Imobiliza):

Imobiliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. immobiliser)

1. a pune pe cineva sau ceva în imposibilitatea de a se mişca; a înţepeni.

2. a investi mari disponibilităţi materiale şi băneşti într-o întreprindere, într-o afacere, scoţându-le din circuitul normal.


Rezultate secundare (Imobiliza):

Imobilizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (imobiliza)

1. acţiunea de a imobiliza.

2. metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului.

3. (ec.) ~ de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei părţi din fondurile unităţilor economice printr-o gospodărire defectuoasă.


Ambroşaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrochage)

1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.


Anchiloză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ankylose, gr. ankylosis)

1. imobilizare a unei articulaţii.


Ancora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. ancorare)

1. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).

2. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.

3. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă.


Artrogripoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arthrogrypose, fr. arthrogryposis)

1. imobilizare persistentă a unei articulaţii prin contracţia spastică a musculaturii corespunzătoare (cu luxaţii).


Atelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attelle)

1. piesă metalică, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat.


Bloca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bloquer)

1. tr. a supune unei blocade.

2. a împiedica mişcarea, circulaţia etc.

3. a imobiliza într-o anumită poziţie.

4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant.

5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor preţuri, salarii fără autorizaţie guvernamentală.

6. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcţiona.