Rezultate principale (Imobiliza,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. immobiliser)
1. a pune pe cineva sau ceva în imposibilitatea de a se mişca; a înţepeni.
2. a investi mari disponibilităţi materiale şi băneşti într-o întreprindere, într-o afacere, scoţându-le din circuitul normal.
Rezultate secundare (Imobiliza,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (imobiliza)
1. acţiunea de a imobiliza.
2. metodă terapeutică prin care se imobilizează unul sau mai multe segmente ale corpului.
3. (ec.) ~ de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei părţi din fondurile unităţilor economice printr-o gospodărire defectuoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrochage)
1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ankylose, gr. ankylosis)
1. imobilizare a unei articulaţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. ancorare)
1. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).
2. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.
3. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arthrogrypose, fr. arthrogryposis)
1. imobilizare persistentă a unei articulaţii prin contracţia spastică a musculaturii corespunzătoare (cu luxaţii).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attelle)
1. piesă metalică, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bloquer)
2. a împiedica mişcarea, circulaţia etc.
3. a imobiliza într-o anumită poziţie.
4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant.
5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor preţuri, salarii fără autorizaţie guvernamentală.
6. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcţiona.