nuanță
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. nuance)
Etimologie: (fr. nuance)
1. fiecare dintre varietățile unei culori.
2. (fig.) diferență ușoară, imperceptibilă între aspecte, lucruri de același gen.
3. (muz.) gradul de intensitate al unui sunet.
4. caracter, notă particulară; conotație.