Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impérial, lat. imperialis)
1. adj. referitor la împărat, la imperiu; împărătesc.
2. s. f. etaj al unor vehicule pentru transportul în comun al călătorilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impérialisme)
1. politică de dominare a unui stat sau a unui grup de state asupra altui stat sau altor state.
2. fază superioară de dezvoltare a capitalismului, caracterizată prin dominanţa monopolurilor, aparţinând unor regiumi autoritare, conflagraţii etc.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. impérialiste)
1. I. referitor la imperialism (politică de expansiune, de dominare a unui stat asupra altor state).
2. care aparţine imperialismului sau marilor capitalişti.
3. II. adept, susținător, reprezentant al imperialismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entente)
1. denumire dată unor alianţe politico-militare dintre state imperialiste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anti-impérialisme)
1. mişcare socială împotriva politicii imperialiste de forţă şi dictat, a tuturor formelor de exploatare şi dominaţie a popoarelor.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (după rus. antiimperialisticeskii)
1. (cel) împotriva imperialismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. antimilitarisme)
1. concepţie şi mişcare internaţională de masă îndreptată împotriva politicii militariste şi a războaielor imperialiste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archiduc, lat. archidux)
1. titlu purtat de prinţii fostei case imperiale a Austriei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. archiduchesse, it. arciduchessa)
1. titlu purtat de prinţesele fostei case imperiale a Austriei.