Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archiduc, lat. archidux)
1. titlu purtat de prinţii fostei case imperiale a Austriei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. archiduchesse, it. arciduchessa)
1. titlu purtat de prinţesele fostei case imperiale a Austriei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cancellarius)
1. (în evul mediu) şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale.
2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania şi, odinioară, în Rusia şi în Austria.
3. înalt demnitar al unei instituţii în unele ţări (Anglia, Franţa etc.).
4. lord ~ = preşedintele Camerei Lorzilor în Anglia.
5. şeful cancelariei unei reprezentanţe diplomatice sau consulare.
6. şef administrativ al unor universităţi din S.U.A.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maréchal)
1. cel mai înalt grad în ierarhia militară.
2. ~ al palatului = şeful administraţiei unei case regale sau imperiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. procurateur, lat. procurator)
1. magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, cu strângerea dărilor şi cu repartizarea cheltuielilor.
2. înalt demnitar în vechile republici italiene Genova şi Veneţia.
3. mandatar însărcinat să apere interesele unei alte persoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. protonotario, fr. protonotaire)
1. prelat de pe lângă curia romano-catolică, care primeşte actele consistoriilor şi ale proceselor de beatificare.
2. prim-cancelar şi secretar al curiei imperiale; arhicancelar.