Rezultate secundare (Imperiul):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. annona)
1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligaţie a populaţiei de a aproviziona oraşele şi armata.
2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaţilor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archichancelier)
1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiţiei sau administraţiei; protonotar; prim-cancelar.
2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aulique, lat. aulicus)
1. de curte; rafinat, elegant.
2. consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ - sfetnic la curtea Habsburgilor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aureus)
1. (antichitate) monedă romană de aur care a fost folosită pe toată durata Imperiului Roman.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. basilissa)
2. titlu de împărăteasă în Imperiul Bizantin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. byzantin, lat. bysantinus)
1. propriu Bizanţului sau Imperiului Bizantin.
2. artă ~ă = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafeţelor şi liniilor curbe în arhitectură şi printr-o varietate de culori în ornamentaţie.
3. (fig.) intrigant; perfid, corupt.