Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. implacable, lat. implacabilis)
1. de neînduplecat, neîndurător.
2. care se produce în mod fatal; inexorabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. implacabilité)
1. însuşirea de a fi implacabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déréliction)
1. (fil.) stare de însingurare şi neputinţă, de împotrivire în faţa unui destin ameninţător şi implacabil; sentiment al „aruncării” omului într-o lume indiferentă şi ostilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fatalisme)
1. concepţie filozofică sau religioasă potrivit căreia totul în lume şi în societate, întreaga desfăşurare istorică a evenimentelor, a vieţii este predeterminată de o forţă implacabilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. implacabilité)
1. însuşirea de a fi implacabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inexorable, lat. inexorabilis)
2. implacabil.